Despre muzica si topuri de muzica

By | July 19, 2017

Dex-ul ne spune că muzica este arta de a exprima sentimente şi idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică. Sau o ştiinţă a sunetelor sub raportul melodiei, ritmului şi al armoniei. Mai poate fi o creaţie componistică, melodie, cântec. Muzică înseamnă şi executarea sau audierea unei compoziţii muzicale. Există şi aşa- numita muzică a sferelor, adică acele pretinse sunete bizare emise de vânturile solare şi de pulsaţiile corpurile planetelor, cântecul planetelor. Dacă definiţia muzicii a rămas şi va rămâne etern valabilă, genurile musicale şi artiştii s-au schimbat şi se vor schimba mereu, după metehnele  timpului  şi ale vieţii.

Internetul, această unealtă a Diavolului, cum spunea cineva, nu putea rămâne şi n-a rămas străin de muzică, sfârşind prin a o controla autoritar, sută la sută, prin web-site-urile şi platformele sale, apărute ca ciupercile după ploaie.  Social media este dominată de departe de reţelele de socializare, în care liantul este muzica, şi video-urile, care sunt chiar muzică, îmbinată cu dans şi cu secvenţe de film preluate din lung metraje sau filmate direct, comercial. Youtube, cu peste optsute de milioane de vizitatori şi Facebook, cu peste nouă sute de milioane de utilizatori, sunt de departe cele mai îndrăgite site-uri muzicale atât de femei(5o%), cât şi de bărbaţi (50%)., ca să nu mai vorbim de MTV sau despre alte mii de site-uri şi platforme împănate cu video-clipuri.

Există atâta zbatere, publicitate, zel, muncă, bani, şi invidie în această artă, denumită muzică, încât a devenit o parte indispensabilă a vieţii, iar pentru unii, destui de mulţi, chiar viaţă. Există atâtea genuri musicale precum  blues, rock, country, gospel, jazz, hip-hop, heavy metal, house, rap, trance, underground etc.şi multe alte combinaţii între ele, încât e greu, chiar şi pentru o minte limpede, să facă distincţie întodeauna între unele şi altele.. De asemeni, există atâtea topuri despre muzică şi despre cântăreţi încât îţi este imposibil să te opreşti la vreunul, în condiţiile în care acestea se află înr-o continuă mişcare. Cei mai mari cântăreţi, recunoscuţi de publicul larg şi de topurile musicale din toate timpurile par a fi Michel Jackson, Freddie Mercury, Elvis Presley, Axl Rose, John Lenon, David Bowie, Robert Plant, Paul McCartney, Stevie Wonder, Areta Franklin, însă lista rămâne deschisă în faţa noului val, condus de departe de Madona sau  Britney Spears, ca să n-o lungim prea mult.

Dacă, prin absurd, am admite că  bolta cerească, cerul, ar fi un difuzor imens şi tatăl ceresc ar ditstribui de acolo muzica compusă pe Pământ, nu ne-am mai înţelege unul cu altul sau am intra în peşteri, ca în epocile apuse, în care preocuparea principală a omeniriii era vânatul şi supravieţuirea. “Noi suntem ca un cântec, nu credeţi?  întreba interogativ Octavian Paler. Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica….”