Arta de a desena cu lumina

By | July 18, 2017

Aceasta ar fi, în opinia mea, definiţia fotografiei.Dacă în pictură ai nevoie de vopseluri de culori şi de talent, în fotografiie ai nevoie de lumină, în primul rând, şi de oarece experienţă. Ambele se înscriu în categoria râvnită a artelor, iar cei care le practică, care pun suflet şi inimă, sunt numiţi pictori sau artişti fotografi, după caz. În mod sigur lumea, pe care cei mai mulţi o descoperim prin imagini, prin sute şi mii de imagini, s-ar reduce la  imaginea uni banal bolovan, uriaş, ce-i drept, învârtindu-se deasupra nostră, dat de Dumnezeu de-dura, dacă artistii din spatele obiectivului n-ar detalia cu migală şi cu talent totul: munţii, pădurile, apele curgătoare, păsările, anotimpurile etc. cu ajutorul luminii zilei, dată de Soare ori cu ajutorul, luminii misterioase de nopte, provenind de la lună sau de la stele şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul blitz-ului nepreţuit în lipsa luminii naturale, de pe fiecare aparat. Este adevărat că o parte din lume, lumea noastră, o purtăm în creier, însă lumea de acolo se reduce strict la experienţele noastre, adică la  foarte puţin în comparaţie cu lumea reală, de dincolo de noi. Dacă pictorul redă ceea ce a văzut cu ochii sau inventează lucruri noi, ineixistente, pornind de la ce i s-a fixat în minte, artistul plastic surprinde lucrul în timp real, în momentul său de graţie divină, cum se mai spune, imortalizându-l în toată splendoarea sa. Dintre cei doi, adevăratul cronicar al existienţei, cuprinzând lucruri şi oameni, este de departe artistul fotograf. Lumea privită prin obiectivul aparatului de fotografiat este mirifică, de nedescris în cuvinte, nesemănând deloc cu lumea văzută cu ochii. Artistul fotograf trebuie să cunoască anumite tehnici de lucrat cu lumina, fiindcă lumina uneori este brutală, alteori duioaasă de multe ori zgârcită, difuză sau mată, cerând, de fiecare dată, un anumit fel de tratament,  de abordare, de regie, care nu se învaţă decât la universitatea vieţii, după zeci de experimente proprii, unele soldate cu victorii spectaculose, altele cu înfrângeri ruşinoase.Tehnica folosită, aparat, obiectiv, cameră etc. joacă şi ea un rol deosebit în procesul acesta de surprindere, de capturare şi de imortalizare a realităţii, fiind cel de-al treilea ochi al artistului fotograf, al fotografului, în general. Redarea culorilor este aproape imposibilă fără o lumină de calitate, după cum, abordarea realităţii în alb şi negru, în anumite tonuri de gri, care nu sunt proprii lumii în care trăim, cere o mare putere de abstractizare, de substituire măiastră a nuanţelor de gri culorilor,  intensităţii acestora şi  a frumuseţii lor. Natura şi viaţa oferă o infinitate de subiecte, artistului fotograf revenidu-i rolul de alege imagini  unice, de excepţie, care să încânte pe privitor şi care să-i atragă atenţia. În timp ce pictorul se adresează unui  cerc restrăns, cunoscător, artistul fotograf se adresează tuturor, inclusiv  eternităţii, a cărui cronicar se revendică de când a putut face acest lucru.